Islanda aruncă la gunoi guvernul corupt şi apoi arestează toţi bancherii supuşi familiei Rothschild

Încă din secolul trecut marea majoritate a americanilor a visat să spună NU criminalilor bancheri corupţi conduşi de familiile Rothschild şi Rockefeller, dar nimeni nu a îndrăznit să o facă. De ce? Dacă numai jumătate din naţiunea americană şi 1% din cei care plătesc taxe şi impozite ar fi spus “AJUNGE!”, atunci guvernul s-ar fi schimbat. De ce este oare atât de greu pentru unii oameni să înţeleagă că printr-un simplu REFUZ de a plăti taxele către un sistem corupt se poate obţine mult mai mult decât prin violenţă? Cu alte cuvinte, URMĂREŞTE SĂ DESCOPERI UNDE AJUNG BANII TĂI! E chiar atât de greu? Adevărul în această privinţă este că doar islandezii au fost în stare să o facă… deocamdată. Nu numai că au reuşit să răstoarne un guvern corupt până în măduva oaselor, dar au pus bazele unei Constituţii corecte care va asigura că toate aceste dezastre naţionale nu vor mai putea să se repete niciodată. Dar asta nu e totul… Cea mai bună veste abia acum urmează!

Ei bine, islandezii AU ARESTAT DEJA pe toţi bancherii supuşi lui Rothschild şi Rockefeller, care s-a dovedit că sunt răspunzători de haosul şi prăbuşirea economică a Islandei. Săptămâna trecută, 9 persoane au fost arestate în Reykjavik şi Londra pentru fapte de criminalitate financiară care au determinat prăbuşirea economică a Islandei în anul 2008, criza profundă care a făcut să apară o REACŢIE PUBLICĂ FĂRĂ PRECEDENT care schimbă destinul ţării. În Islanda se desfăşoară o REVOLUŢIE FĂRĂ ARME, ţara cu cea mai veche democraţie (anul 930), şi ai cărei cetăţeni au reuşit să impună schimbări fundamentale (nu doar de faţadă) prin demonstraţii ferme. Dar de ce oare restul ţărilor occidentale nu au auzit nimic despre asta?

Mass-media oficială occidentală este sub controlul Cabalei criminale, aşa că nu e de mirare că există această cenzură strictă. La presiunea cetăţenilor islandezi, nu numai că guvernul a demisionat, dar s-a demarat elaborarea unui proiect pentru noua Constituţie, iar acum se începe procesul penal prin care bancherii vinovaţi de declinul economic al ţării vor fi puşi sub acuzare. Acest proces revoluţionar liniştit, fără violenţă, îşi are originile în anul 2008 când guvernul islandez a decis să NAŢIONALIZEZE cele mai mari 3 bănci din ţară (Landsbanki, Kaupthing şi Glitnir) ai căror clienţi erau în principal englezi şi americani. După această măsură, moneda locală (krona) s-a devalorizat puternic, iar bursa financiară islandeză a fost închisă temporar atunci când scăderea ajunsese la 76 %.

Islanda devenise falimentară, şi pentru a salva situaţia FMI a oferit 2,1 miliarde USD, iar ţările nordice au oferit în plus 2,5 miliarde USD. În timp ce băncile şi autorităţile căutau soluţii la situaţia economică dezastruoasă a Islandei, cetăţenii islandezi au ieşit în stradă şi au manifestat paşnic zeci de zile în şir în faţa Parlamentului Islandei, astfel că primul ministru Geir Haarde a demisionat. Cetăţenii au cerut în plus alegeri anticipate, şi au reuşit! În luna aprilie 2012 a fost aleasă o coaliţie de guvernământ, formată din Alianţa Social Democrată şi Mişcarea Verde de stânga, iar prim ministru a fost numit Johanna Siguroardottir. Pe parcursul anului 2009, economia Islandei a continuat să fie într-o stare precară, dar Parlamentul a propus ca ţara să plătească Angliei şi Olandei suma de 3,5 miliarde de EURO, eşalonata pe 15 ani, la o dobândă de 5,5 % !!! Această propunere a aprins din nou scânteia populară în Islanda, oamenii s-au întors pe străzi cerând ca această decizie să fie supusă unui referendum.

În martie 2010, acest referendum a avut loc şi 93 % din populaţia Islandei a REFUZAT să plătească datoria în condiţiile propuse. Asta a determinat creditorii să îşi regândească strategia şi să o îmbunătăţească, oferind o rată de numai 3 % şi eşalonarea pe o perioadă de 37 de ani. Ei bine, nici asta nu a mers. Actualul Preşedinte al Islandei, văzând că Parlamentul aprobase propunerea cu o marjă foarte mică de voturi, a decis luna trecută să nu o ratifice, şi a chemat poporul islandez din nou la referendum pentru ca oamenii să aibă ultimul cuvânt.

Bancherii tremură de frică

Revenind la situaţia tensionată din anul 2010, în timp ce islandezii refuzau să-şi plătească datoriile către rechinii financiari fără să fie consultaţi, coaliţia de guvernare a lansat o investigare financiară care să determine responsabilităţile legale pentru criza economică brutală ce a afectat ţara, astfel că a arestat deja câţiva bancheri şi directori executivi care erau implicaţi în operaţiuni financiare de mare risc. Între timp, Interpolul a emis un mandat de arestare internaţional pe numele lui Sigurdur Einarsson, fostul preşedinte al uneia dintre bănci. Această situaţie a făcut ca bancherii şi directorii speriaţi să părăsească ţara în masă, ca şobolanii. În acest context de criză, a fost aleasă o adunare care să pună bazele unei noi Constituţii care să reflecte lecţiile învăţate şi să o înlocuiască pe cea în funcţiune, fiind inspirată de Constituţia Daneză.

Pentru asta, în loc să apeleze la experţi şi politicieni, Islanda a decis să apeleze direct la popor, din moment ce poporul are putere asupra legii, şi nu invers. Mai mult de 500 de islandezi s-au prezentat ca şi candidaţi pentru a participa în acest exerciţiu de DEMOCRAŢIE DIRECTĂ şi a scrie o nouă Constituţie. Au fost aleşi 25 dintre ei, fără niciun fel de afiliere politică, printre aceştia fiind studenţi, avocaţi, jurnalişti, fermieri şi sindicalişti. Una dintre prevederile importante ale acestei noi Constituţii va fi protejarea expresă a libertăţii de informare şi de expresie, având numele de Iniţiativa Mediei Moderne Islandeze (IMMI), o lege care are scopul să facă din Islanda un paradis pentru jurnalismul de investigaţie, pentru libertatea de informare, în care sursele, jurnaliştii şi furnizorii de internet care găzduiesc site-uri de ştiri, sunt protejaţi prin această lege. Oamenii, din nou, vor decide viitorul Islandei, în timp ce politicienii şi bancherii vor privi de pe margine transformarea acestei naţiuni.
Islanda este un exemplu curajos pentru toate naţiunile lumii!

| primit pe mail

Cum vânează Islanda vinovaţii pentru criză (Le Monde, Paris)

La Londra, Barclays a falsificat dobânzile împrumuturilor dintre bănci. La Madrid, Bankia şi-ar fi manipulat conturile pentru a intra la Bursă. Cum pot fi obligate băncile care greşesc să dea socoteală? În Islanda, a fost numită o echipa de anchetatori care îi caută pe fraudatori pentru a-i aduce în faţa justiţiei. Extrase.

Înainte de criza economică, Olafur Hauksson era comisar de poliţie în Akranes, un mic port de 6 500 de locuitori la capătul unei peninsule îngheţate, la circa cincizeci de kilometri de Reykjavik. Din ianuarie 2009, el îi urmăreşte şi aduce în faţa justiţiei pe cei care au jucat un rol în prăbuşirea economică a ţării, în 2008.

La sfârşitul verii 2008, balonul imobiliar islandez explodează, consecinţă a crizei subprime din SUA. La două săptămâni după căderea băncii Lehman Brothers, cele trei bănci principale ale ţării, a căror valoare reprezintă 923% din PIB, se prăbuşesc. Mica insulă este prinsă în vârtejul crizei, coroana islandeză se scufundă, şi nicio intervenţie nu-i poate influenţa cursul. Pe 6 octombrie 2008, în direct la televiziunea naţională, primul ministru al vremii respective îşi încheie discursul rugându-se lui Dumnezeu să “salveze Islanda“.

De la acea dată fatidică, Islanda a trăit zile tulburi. În 2009, islandezii, totuşi novici în demonstraţii sociale, îşi strigă mânia împotriva politicienilor şi acestor “neo-vikingi” ai finanţelor  care i-au înşelat. “Revoluţia cratiţelor” a condus la demisia Parlamentului şi a guvernului conservator.

Printre cererile acestei mişcări se numără trimiterea în judecată a celor care au profitat de situaţia economică şi care au împins Islanda în prăpastia economică. Alegerile legislative anticipate au adus stânga la putere. Noul prim-ministru, Johanna Sigurdardottir, vrea să numească rapid un procuror special pentru a ancheta cauzele crizei. Dar candidaţii nu se îmbulzesc la acest post.

Noi metode de urmărire

Olafur Hauksson, izolat în micul său comisariat de provincie, are meritul de a nu avea nicio legătură cu această elită acuzată de a fi împins insula spre faliment. În ciuda lipsei sale de experienţă în materie de justiţie economică, el este singurul care s-a propus pentru post. Mai mult de trei ani după numirea sa, el însuşi recunoaşte, “că a început doar de curând să se simtă bine în această funcţie“. Iniţial în fruntea unei echipe de cinci persoane, el conduce acum peste o sută de colaboratori.

Sarcina lor este dublă: “Pe de o parte, trebuie să anchetăm toate suspiciunile de fraudă şi delicte comise înainte de 2009, pe de altă parte, demarăm noi-înşine procese împotriva presupuşilor făptaşi“. O metodă “complet nouă“, care permite anchetatorilor să “urmărească dosarele“, şi justiţiei să “cunoască pe de rost cazurile“. O condiţie indispensabilă “pentru a putea înfrunta foarte pregătiţii avocaţi ai apărării“.

Pentru a facilita misiunea procurorului, guvernul a făcut modificări legislative privind secretul bancar. “Astăzi avem acces la toate informaţiile, fără nicio obiecţie posibilă“, spune Olafur Hauksson. Suspiciunea de fraudă bancară, delictele de iniţiere (utilizarea de informatii privilegiate pentru obtinerea de profituri financiare), escrocherie, uzurpări de identitate profesională, deturnări de fonduri, anchetele sunt variate, şi cele trei – în curând patru – camere de interogare sunt tot timpul pline. Procurorul afirmă că lucrează astăzi pe “vreo sută de dosare prioritare“.

Majoritatea persoanelor ţintite sunt foşti responsabili din sectorul financiar, membri ai consiliilor de administraţie ale băncilor înainte de criză. Islandezi care au ales adeseori să se exileze în ţări străine – în special în Luxemburg – pentru a-şi continua carierele. O împrăştiere care complică sarcina echipei de procurori a lui Hauksson.

Dar aceştia înmulţesc percheziţiile şi echipa nu ezită să urmărească pistele anchetelor în filialele din străinătate ale băncilor islandeze, inclusiv pe lângă cetăţeni străini. “Avem o deplină cooperare internaţională“, subliniază Olafur Hauksson.

Până în prezent, au fost deja pronunţate câteva condamnări. Doi foşti directori ai băncii Byr, primii care au fost judecaţi, au fost condamnaţi la patru ani şi jumătate de închisoare. Fostul director de cabinet al ministrului de finanţe din momentul crizei, Baldur Gudlaugsson, a fost condamnat pentru delict de iniţiere la doi ani de închisoare.

În aşteptarea sentinţelor

Mai recent, Sigurdur Einarsson, fost preşedinte al băncii Kaupthing, a fost condamnat să restituie băncii 500 milioane de coroane – circa 3.2 milioane de euro – şi toate activele sale au fost îngheţate.

Alţii îşi aşteaptă procesele. Jon Thorsteinn Oddleifsson, fostul trezorier al băncii Landsbanki, îşi va cunoaşte în curând soarta, ca şi Làrus Welding, fost director general al băncii Glitnir.

Activitatea lui Olafur Hauksson naşte critici înflăcărate în rândul populaţiei. “Ştim că toate privirile sunt aţintite asupra noastră, că nu trebuie să eşuăm“, spune el, dar “a grăbi lucrurile ar conduce invariabil la greşeli şi în climatul actual, cu atâta neîncredere faţă de instituţii din partea islandezilor, trebuie mai mult ca niciodată să fim ireproşabili“.

Greu de a fi “ireproşabil” într-o societate în care practicile dubioase au fost mult timp o regulă. În mai, doi membri ai echipei procurorului au vândut informaţii pentru 30 de milioane de coroane  (191 000 euro) unui destinatar misterios. Aceşti doi foşti poliţişti lucrau pe dosarul Sjovar/Milestone, o companie de asigurări în care Banca Centrală islandeză investise înainte de a-şi ceda acţiunile pentru o sumă mai mică. Acuzaţi de încălcarea confidenţialităţii funcţiei lor, cei doi au fost suspendaţi şi scoşi cu forţa la pensie.

“Epurarea” sistemului financiar islandez, cum îi place lui Olafur Hauksson să spună, nu se va face imediat. Procurorul mizează pe un sfârşit de misiune în 2015, dar speră că Islanda, a cărei economie a recuperat treptat, va putea într-o bună zi “să privească în urmă şi să fie mândră de a fi tras învăţături bune din trecut“.

sursa
http://apologeticum.wordpress.com/2012/07/12/islanda-arunca-la-gunoi-guvernul-corupt-si-apoi-aresteaza-toti-bancherii-supusi-familiei-rothschild/