Puterea televiziunii

Suntem contemporani cu o perioada in care televizorul ocupa cea o mare parte din timpul nostru. Pe zi ce trece ne castiga tot mai mult de partea lui si devenim dependenti de varietatea cu care ne copleseste. Vrei sa te simti bine? Dai pe divertisment sau pe un film usor. Vrei sa afli o stire? Ai cateva programe care nu fabrica decat stiri. Televiziunile se intrec sa te faca fan si-ar face orice ca sa-ti lege telecomanda de maini.

Imi povestea cineva ca s-a mutat intr-o garsoniera noua, unde nu avea televizor. Primul weekend s-a scurs intr-o stare cumplita de sevraj; om in toata firea, nu reusea sa puna nimic in locul unei ferestre spre o lume paralela cu viata lui. S-a invartit in cerc la propriu, apoi a iesit pe strazi ca sa uite si sa-si consume timpul intr-un fel. Cartile nu l-au ajutat, pentru ca nu mai avea rabdare cu ele, de muzica nici nu putea fi vorba, pentru ca nu era asezat sufleteste si de singuratate cuc a fugit ca impuscat in oras.

Dependenta este la fel de amara ca o proteza. Ideea ca, daca pica acum curentul sau cablul, ne ratam sigur o seara, ar trebui sa ne puna pe ganduri. Am remarcat ca sunt seri in care nu ma uit la un film, ci la mai multe in acelasa timp. Degetele se ocupa de la sine de programul meu si-n mod automat schimba macazul la infinit. Ma ridic mai obosita decat eram inainte si ma indrept spre odihna cu creierii clei. Am ajuns aici pentru ca este mult mai simplu sa-i las pe altii sa danseze pentru mine, sau sa se ocupe de timpul meu. “Am oameni care se ocupa de asta”, cum suna o gluma romaneasca si tot ce trebuie sa fac este sa dau “play”.

Acum cateva zile, in istoria televiziunii romanesti s-a atins cea mai alarmanta cota de violenta mediatica. Reteta de succes pentru vanzarea unei stiri este sa fie centrata ori pe un scandal sexual, ori pe unul legat de bani, ori de violenta. In emisiunea “Un show pacatos”, Capatos a difuzat un film cu fostul premier Boc in pielea goala la o sala de sport. Daca scriitura il conduce pe fiecare pe drumul lui, daca radioul poate crea uneori imagini sau poate parfum, televiziunea ne-a siluit pe toti sa ne uitam in fundul lui Boc. Dincolo de simpatiile sau antipatiile noastre politice, nu poti sa privesti la un om dezbracat fara voia lui decat cu tristete. Este un om vulnerabil, in care nu poti sa arunci cu pietre. Piele avem fiecare din noi si nu stiu cati telespectatori si-ar dori sa-si trimita fundul la stiri. Am asistat la umilirea publica a unui om, la o executie si n-ar fi sanatos sa lasam lucrurile fara opinia noastra. Dincolo de intentia televiziunilor de a ne spala pe creier, trebuie sa ramana un filtru personal prin care sa trecem orice ni se vinde de bun.

Se intreaba cineva ce putem dovedi, in general, cu imagini despre un fost premier in pielea goala? A crezut cineva ca ne-am intrebat daca Boc are fund? Ca incertitudinea asta cumplita a scos lumea in strada? Vorbim de un om de stat, pe care l-a cautat o tara intreaga in cele mai intime pliuri, care-l priveau doar pe el. Vorbim, in definitiv de o apocalipsa personala.

Televiziunile spun ca vand marfa proasta pentru ca noi cerem din ce in ce mai mult. Si ne alimenteaza cu furaje pentru ca asta mancam zi se zi. Ele ar putea si mai mult, dar noi si apucaturile noastre le tragem in mal. De cealalta parte, o intrebam jigniti de ce nu ridica stafeta si sa dea omului lucruri de bun simt. Si in acest cerc vicios se pierd raspunsurile adevarate.


Citeste mai mult: http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_27795/Puterea-televiziunii.html#ixzz1mnlmKTVF