Un proiect de lege privind posibilitatea ca
investitorii sa
exproprieze direct proprietarii de teren a trecut
deja de
Senat
si se afla in faza avizelor finale la Camera
Deputatilor.
Documentele asocierii initiale dintre primii investitori si statul roman sunt date disparute (!!) astazi, la fosta regie a statului care a facilitat afacerea. Printr-un circuit offshore, care leaga compania canadiana de afacerea din Romania, s-au facut cheltuieli de peste 500 milioane de dolari la Rosia Montana. Bani pentru care compania din Romania (RMGC), la care statul roman este partener, a platit dobanzi de zeci de milioane de euro. Miza afacerii de la Rosia Montana a ajuns acum la aproape 18 miliarde de dolari, la cat sunt evaluate zacamintele, dupa cresterea spectaculoasa a pretului international al aurului. Banii stransi de proiectul
Rosia Montana pe bursele din Canada (intai Vancouver, apoi Toronto) se ridica la peste 800 de milioane de dolari, in ultimii paisprezece ani. Noi amanunte din aceasta afacere arata ca operatiunea listarii la bursa din Vancouver, din 1997, s-a facut in mare secret, chiar si fata de arbitrul pietei zacamintelor - Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM), institutia statului care aproba prospectiunile, explorarile si exploatarile de resurse.
"Personaje-cheie recunosc neregulile afacerii"
Personaje-cheie din povestea aurului recunosc, astazi, in premiera, neregulile afacerii, in care mari fonduri de investitii si investitori marunti si-au plasat banii in ultimii paisprezece ani. Mihail Ianas, fostul presedinte al ANRM din acea perioada, dezvaluie astazi ca afacerea listarii a fost o mare necunoscuta, chiar si pentru cei care ar fi trebuit sa o aprobe: "A fost o surpriza si pentru noi listarea zacamintelor din 1997. Am aflat atunci, intamplator, de listare, de la alti investitori straini. Am cerut imediat explicatii de la Ministerul Industriei si am aflat ca ei dadusera o aprobare, dar nu ne-au motivat-o". Mihail Ianas sustine ca raspunsul a venit atunci de la secretarul de stat pe probleme de minerit, Nicolae Staiculescu. Fostul secretar de stat spune ca nu isi aminteste de o astfel de aprobare: "Nu am aprobat asa ceva si nici nu-mi aduc aminte ca ministerul sa fi dat o astfel de aprobare. Ca secretar pe probleme de minerit, ar fi trebuit sa stiu. Exista doua variante: fie ca aprobarea sa nu fi existat, fie ca ea sa fi fost data fara ca eu sa stiu, desi mi-e greu sa cred asta". Listarea pe bursa a fost unul din punctele cheie ale afacerii de la Rosia Montana, pentru ca astfel primii investitori au facut rost de bani, ca sa finanteze proiectul din Muntii Apuseni. Si tot prin intermediul bursei, actionariatul RMGC s-a schimbat radical, pana astazi, in companie, plasandu-si banii in mari fonduri de investitii.
Gabriel Resources Ltd. Canada, compania mama din proiectul Rosia Montana, nu exista pe harta mineritului in urma cu paisprezece ani, cand a raportat zacamintele noastre pe bursa. Ea se numea atunci "Starx Resources Canada", si figura ca o mica companie, cu bilantul aproape gol. Avea, in schimb, avantajul ca era listata pe bursa din Vancouver (Canada), o bursa pentru companii cu risc. In aceasta companie reactivata au fost varsate zacamintele Apusenilor, ca sa atraga banii investitorilor. Una din primele hotarari ale companiei din Romania, din 1998, arata clar cum investitorii isi puneau sperantele in banii stransi de pe bursa: "Terminarea primei faze a proiectului implica alocarea unor mari sume de bani, care vor fi procurate de Gabriel Resources prin obtinerea unor finantari de la fondurile internationale de investitii, prin bursa canadiana". Datele privind asocierea cu statul roman pentru resursele de aur au ajuns pe bursa la inceputul anului 1997, printr-o operatiune atipica: un schimb de actiuni intre o firma offshore, Gabriel Resources Jersey, cu un capital social de doar 10.000 de lire sterline, si compania Starx Resources, cu un capital social de aproape 22.000 de dolari. La finalul tranzactiei, directorii firmei offshore, in frunte cu afaceristul roman Vasile Frank Timis, au devenit actionarii Starx Resources si i-au schimbat numele in Gabriel Resources Ltd. Canada. Vasile Frank Timis, devenit intre timp unul dintre cei mai bogati romani, a capatat cu acest prilej titulatura de fondator al companiei Gabriel Resources Ltd. si a preluat functia de presedinte. Mihail Ianas spune acum ca Vasile Frank Timis nu ar fi trebuit sa ajunga sa se fotografieze cu zacamintele noastre pe bursa canadiana, fara aprobarea ANRM, dar are o explicatie ciudata: "Fapta s-a petrecut si, din fericire, proiectul este foarte bun. Probabil, din aceasta cauza nimeni nu a mai cautat nod in papura". Alexandru Patruti, actualul presedinte al ANRM, sustine insa ca agentia nu trebuia sa aprobe listarea, pentru ca nu exista inca o lege a minelor la acel moment. Mihail Ianas il contrazice: "Investitorii trebuiau sa ne ceara acordul, pentru ca nu puteau sa trimita datele privind zacamantul, si nici sa publice pe bursa date fara aprobarea noastra. SRI s-a interesat atunci de operatiunea listarii, dar cred ca povestea a fost musamalizata, pentru ca lucrurile au continuat. Dar trebuie luat in calcul ca nu prea intelegeam multi, in acele vremuri, ce e cu bursa. Erau anii aceia tulburi, in care invatam capitalismul". Ioan Radulescu, fostul consilier personal al lui Mihail Ianas, cu o bogata experienta ca expert ONU si consilier pe proiecte de minerit in mai multe tari, are o pozitie transanta: "Afacerea a fost stricata de la un capat la altul. Cand au listat proiectul pe bursa, investitorii nu detineau nici o bucatica de zacamant in Romania. A fost un scenariu clar, care a avut ca miza listarea la bursa si apoi obtinerea licentei. Strainii au facut astfel rost de banii cu care au facut prospectiuni, apoi au raportat rezultate, au cumparat proprietati la Rosia, apoi au emis alte actiuni si, tot asa, povestea s-a umflat pe bursa. Dar totul a fost posibil, in principal, din cauza asocierii cu statul din 1995".
Documente disparute misterios
Lovitura data de primii investitori, prin postarea zacamintelor pe bursa, s-a bazat pe un acord de asociere incheiat, in septembrie 1995, cu Regia Autonoma a Cuprului Deva, modificat apoi, in secret, de doua ori, inainte de listare. Nici acordul initial, nici actele care l-au modificat nu au fost facute publice vreodata. Ele sunt de negasit, chiar si la sediul fostei regii, ocupat astazi de actuala companie a statului, Minvest, care i-a luat locul. Pe 4 septembrie 1995, regia statului semna un acord de asociere cu firma australiana Gabriel Resources NL, reprezentata de Vasile Frank Timis. Anuntul privind intentia regiei de a atrage investitori in proiect a aparut insa abia a doua zi, pe 5 septembrie! Regia lasa, chipurile, un termen de 30 de zile celor interesati ca sa depuna ofertele, desi contractul fusese deja semnat fara licitatie! Cum operatiunea a fost una confidentiala, nimeni nu a protestat atunci. Mircea Dobre, directorul regiei statului la momentul semnarii asocierii, a refuzat orice discutie pe acest subiect, motivand ca s-a retras la pensie, inca din 1997. Alt director al regiei statului din acei ani este Simion Maris, astazi primarul statiunii Geoagiu Bai: "Despre asociere nu-mi mai amintesc detalii, dar cel care a semnat-o sigur este domnul Dobre, pentru ca el conducea atunci regia, eu eram doar director de productie". Maris priveste la anuntul din ziar si la data semnarii acordului si zambeste: "Da, incurcata problema, dar nu-mi mai amintesc discutiile de atunci". La sediul Companiei Nationale a Cuprului, Aurului si Fierului, din centrul vechi al orasului Deva, documentele acordului sunt de negasit, dupa cum o recunoaste chiar seful ei. De profesie notar, Ladislau Farcas conduce de un an si jumatate Compania: "Nu am vazut acel acord din 1995 si nici actele aditionale care i-au urmat, pentru ca nu le-am gasit in arhiva. Le-am cerut si de la investitori, dar nu mi-au dat un raspuns clar, daca le mai au, motivand ca s-au tot schimbat casele de avocatura in ultimii saisprezece ani". Ladislau Farcas admite posibilitatea ca documentele sa fi disparut din arhiva companiei statului Rugat sa priveasca situatia din perspectiva unui notar, Ladislau Farcas recunoaste ca disparitia unor documente atat de importante dintr-o arhiva a unei regii a statului este, in sine, o situatie grava. Dar atat. Modul in care zacamintele noastre au ajuns sa fie controlate de catre o firma offshore abia infiintata este descris sumar, intr-o nota a regiei statului din martie 1997, dar fara amanuntele esentiale privind problemele asocierii. Nota regiei sustine ca asocierea cu firma australiana si, ulterior, cu firma Gabriel Resources (Jersey) Ltd. este benefica pentru statul roman. Cel care a semnat nota este fostul director tehnic al regiei, Sorin Copaescu. Astazi, Sorin Copaescu conduce compania de stat Conversim, responsabila cu inchiderea si conservarea minelor statului. El refuza, initial, o intalnire pe acest subiect, motivand ca este foarte ocupat in acele zile si ne cere sa revenim peste doua saptamani. Apoi ne amana din nou: "Lasati-ma cam doua saptamani, ca o sa ajung la Deva si mai caut acolo actele. Au trecut saisprezece ani, nu-mi mai amintesc cum s-a facut atunci asocierea". Confirmarea neregulilor vine, neasteptat, chiar de la omul pus de Vasile Frank Timis sa conduca afacerea de la Rosia Montana, Gabriel Dumitrascu: "Da, inceputurile afacerii nu sunt tocmai in regula. Nu spun ca sunt ilegale, dar sunt cusute cu ata alba". Gabriel Dumitrascu a condus compania mixta Rosia Montana Gold Corporation aproape cinci ani, intre 2001 si 2005. Ultima lui pozitie ocupata aici a fost cea de director general adjunct. Mai bine de trei ani a fost chiar directorul general al companiei si membru in consiliul de administratie. Dumitrascu spune ca nu a vrut sa mai vorbeasca despre acest proiect, de cand a plecat din fruntea companiei, in urma cu sase ani. Clauzele de confidentialitate nu-l mai ajung astazi. Ele au fost valabile pana la mijlocul anului trecut. Prin mana lui au trecut ani de zile toate documentele proiectului. El are o imagine din interior asupra afacerii, dar este dispus sa vorbeasca doar despre problemele ei tehnice si economice: "Eu le-am atras atentia, in repetate randuri, ca exista un risc asupra proiectului, din cauza inceputurilor acestei afaceri. Chiar si Frank Timis recunostea ca lucrurile nu au fost tocmai in regula, ca nu au fost transparente la inceputurile afacerii".
O licenta secreta
Un document al Ministerului Industriei din anul 2002 aduce putina lumina in afacerea asocierii de acum saisprezece ani si, mai ales, asupra celor doua acte aditionale care l-au modificat substantial. Consecinta directa a modificarii a fost faptul ca dreptul de operare asupra zacamintelor a fost transferat de la regia statului, catre o companie mixta, desi initial asocierea nu permitea acest lucru. Ce nu spune ministerul in acel document este ca societatea mixta nici macar nu exista la acel moment. Compania mixta care primea atunci dreptul pentru explorarea si exploatarea zacamintelor de la Rosia Montana avea sa fie infiintata abia opt luni mai tarziu, in iunie 1997, cu numele "Euro Gold Resources". Ea se numeste astazi Rosia Montana Gold Corporation (RMGC), dupa ce si-a schimbat numele in anul 2000. Nicolae Stanca este cel care conducea regia statului in 1997, la momentul constituirii companiei mixte "Euro Gold Resources". El ne primeste chiar in biroul de la parterul cladirii Minvest din Deva. Nicolae Stanca este sigur pe el: "Nu avea nici o legatura acordul acela din 1995, cu firma Euro Gold. Atunci au fost primii pasi de cooperare, pentru iazurile de decantare, pentru valorificarea sterilului, iar nu pentru exploatarea zacamintelor". Actele semnate chiar de Nicolae Stanca, in calitate de director al regiei, il contrazic insa: noua companie mixta primea dreptul sa exploateze si zacamintele de aur, iar dupa aparitia Legii minelor, isi putea extinde activitatea si in alte perimetre. Nicolae Stanca conduce astazi compania "Deva Gold", construita dupa aceeasi reteta ca la Rosia Montana si vanduta apoi catre alti investitori. Iata cum acordul initial de asociere, cu actele sale aditionale si apoi infiintarea companiei mixte, in iunie 1997, au permis investitorilor sa intre pe usa din dos intr-o licenta de exploatare, cand Romania nu avea inca o lege a minelor, pe baza careia sa fie acordate licente pentru exploatarea resurselor. Ioan Radulescu, fostul consilier al presedintelui ANRM, a fost in echipa care a lucrat la proiectul legii minelor, promulgata in 1998. Fostul oficial isi aminteste astazi ca, in acel proiect de lege, au aparut modificari care i-au ajutat pe investitorii de la Rosia Montana: "Cat timp proiectul de lege a fost la Camera Deputatilor, am fost consultat aproape permanent asupra lui. Cand a ajuns la Senat si apoi la comisia de mediere, n-am mai fost consultat decat de cateva ori, doar telefonic. Dupa mediere, in proiect s-au strecurat modificari, care au ajutat compania straina". Asa a intrat compania mixta Euro Gold Resources in licenta, ca persoana afiliata, desi legea nu prevedea o astfel de posibilitate, dar nici nu o interzicea explicit. De altfel, Guvernul Radu Vasile aproba licenta de exploatare, in 1999, la propunerea ANRM, mentionand doar Minvest ca titular. In realitate, licenta cuprindea, ca persoana afiliata, si compania mixta Euro Gold Resources. Licenta a fost declarata secreta apoi, desi initial ea avea statut de document confidential. Licenta a fost, in fapt, o continuare a asocierii incheiate cu regia, prin care compania de la Rosia Montana putea explora zacamintele, iar daca explorarea confirma nivelul aurului, investitorii puteau primi si dreptul de exploatare.
Hartile miscatoare
Mihail Ianas este cel care a semnat licenta in 1999. In primele discutii, fostul presedinte ANRM spulbera utilitatea licentei acordate de el acum doisprezece ani, afirmand ca societatea de la Rosia Montana are nevoie de o alta licenta astazi: "Compania mixta trebuie sa negocieze o alta licenta pentru zacamantul extins de la Rosia Montana, altfel vor avea probleme. Putem chiar discuta daca licenta mai este valabila, dupa inchiderea minei statului, in 2006". Dupa aproape o saptamana, Mihail Ianas revine si isi schimba radical opinia: "M-am consultat cu fostii mei colegi de la ANRM. In consecinta, zacamantul general Rosia Montana face parte din perimetrul de exploatare aprobat prin hotarare de Guvern, si nu mai trebuie o alta licenta". Dragos Tanase, actualul director general al companiei Rosia Montana Gold Corporation, spune si el ca societatea mixta nu are nevoie de o alta licenta: "Avem licenta de exploatare, cea de acum doisprezece ani". Ioan Radulescu, fostul consilier de la ANRM, il contrazice si spune ca licenta a fost acordata, in 1999, doar pentru mina statului, iar proiectul extins al investitorilor avea nevoie de o alta licenta de exploatare. In completarea inceputurilor tulburi ale afacerii, Gabriel Dumitrascu, fostul director al RMGC, confirma ca si licenta este unul din factorii de risc ai proiectului: "Eu le-am recomandat sa obtina o alta licenta, prin proceduri competitive, transparente, dar nu stiu ce au mai facut dupa plecarea mea din companie". Perioada la care face referire Dumitrascu coincide cu extinderea perimetrelor de la fosta mina a statului, perimetre care s-au extins spectaculos, ajungand la o suprafata de doua ori mai mare decat cea initiala.
Romania plateste, inainte sa fi incasat un dolar
Un circuit financiar necunoscut pana acum arata cum s-au facut investitiile de sute de milioane de dolari in proiectul aurului din Muntii Apuseni: imprumuturi repetate de la firma offshore, catre compania mixta, in care statul roman este partener cu 19,34%, prin compania Minvest. Caruselul imprumuturilor a inceput sa functioneze in urma cu unsprezece ani, cand la conducerea companiei canadiene inca se afla fondatorul ei, Vasile Frank Timis. Nivelul imprumuturilor s-a triplat dupa retragerea afaceristului roman, in anul 2003. Doua contracte de imprumut, trase la indigo, au fost semnate in aceeasi zi, 21 iulie 2000. Primul contract directiona 40 de milioane de dolari de la firma Gabriel Resources Jersey catre Rosia Montana Gold CorporationUn alt contract directiona 10 milioane de dolari catre Deva Gold, compania sora a afaceri Rosia Montana, printr-o alta companie offshore (ulterior, valoarea creditelor pentru compania din Deva a ajuns la 30 de milioane de dolari). Prin mai multe acte aditionale, valoarea imprumuturilor acordate de investitori la Rosia Montana a crescut la impresionanta suma de 500 de milioane de dolari, pana in anul 2009. Clauzele din contractele de imprumut arata ca returnarea banilor catre actionarul majoritar, firma Gabriel Resources Jersey, va fi facuta cu prioritate, inainte ca orice profit sa fie distribuit catre actionari. Adica nici un ban nu va fi incasat din dividende de catre compania statului, pana cand nu va fi stinsa integral datoria catre firma din insulele Jersey! Detaliile sursei de finantare a afacerii din Romania nu au fost comunicate pe bursa canadiana. Mai mult, compania statului nu a avut nici un cuvant de spus in aprobarea imprumuturilor .Din nici o hotarire aactionarilor RMGC nu reiese ca problema imprumuturilor a fost discutata vreodata de actionari, in ultimii unsprezece ani. Ca urmare, detaliile lor nu au fost publicate nici in Monitorul Oficial, participarea statului fiind blocata la primele profituri si pusa, astfel, sa deconteze o cincime din cheltuielile facute pana acum de compania mixta. Calculele arata ca societatea statului va trebui sa renunte la dividendele de 62 de milioane de dolari, pentru a fi stinse datoriile de 330 de milioane de dolari, pe care RMGC le mai are catre actionarul sau din insulele Jersey. Bani care se adauga altor 39 de milioane de dolari, imprumutati direct de stat de la firma din Jersey, in 2009, si pe care companiastatului trebuie sa le returneze din dividende. Un total de aproape 100 de milioane de dolari! Ceea ce inseamna ca, pentru fiecare cinci dolari adusi de investitori in proiect, compania statului va suporta un dolar. O situatie in puternic contrast cu prezentarea publica a afacerii, in care investitorii isi asumasera integral costurile pentru realizarea proiectului. Fostul sef al companiei mixte, Gabriel Dumitrascu, confirma faptul ca, prin aceste imprumuturi, compania statului va deconta o buna parte din cheltuielile facute de investitori: "Ar trebui facut un audit la Rosia Montana, pe baza caruia statul sa vada ce anume va deconta in aceasta afacere. Din punctul meu de vedere, proiectul trebuie asezat pe alte principii economice. Nu este normal ca aceasta companie mixta, in care statul este actionar, sa deconteze financiar inclusiv costurile companiei canadiene, cum ar fi cheltuielile de personal, de transport sau de protocol". Este pentru prima data cand un fost oficial al companiei, platit multi ani chiar de catre investitori, intra in detaliile financiare ale afacerii, adoptand o pozitie critica! Dumitrascu explica, mai departe, ca o parte din deconturile ce au fost suportate si de compania statului au fost mascate in costurile de finantare ale proiectului, adica in dobanzile si comisioanele aferente imprumuturilor de sute de milioane de dolari. Dragos Tanase, actualul director al companiei RMGC, respinge categoric mecanismul descris de Dumitrascu: "Este o aberatie".
Milioane pentru minciuni
O lista cu cheltuielile companiei de la Rosia Montana a ajuns pe masa actionarilor in decembrie 2010, cand urma sa fie discutata, din nou, problema salvarii companiei de la dizolvare, din cauza pierderilor pe anul 2009. In ciuda pierderilor, compania a alocat sume importante pentru comunicare, dupa cum reiese din lista publicata in Monitorul Oficial. Cheltuielile, listate pe departamente, arata cum s-au alocat banii in 2010. Departamentul de comunicare figura in lista pe locul doi, cu aproape 8 milioane de dolari canadieni. Alte 2,5 milioane de dolari canadieni au fost alocate departamentului pentru "relatii guvernamentale". Aici lucreaza oamenii care obtin avizele de la institutiile guvernamentale. Motivul declarat de sefii companiei Gabriel Resources pe bursa a fost cresterea sprijinului public pentru proiect. Actualul director general al companiei RMGC, Dragos Tanase, sustine ca intreaga campanie de promovare are ca scop sa prezinte realitatea de la Rosia Montana: "Oamenii sunt disperati, au nevoie de locuri de munca si trebuie sa cunoasca realitatea de aici. Vom crea pana la 1200 de locuri de munca, iar beneficiile directe ale statului sunt de peste 3 miliarde de dolari". De cealalta parte, Gabriel Dumitrascu, fostul director al RMGC, sustine ca locurile de munca sunt un obiectiv secundar: "Dupa constructia minei, vor mai fi in jur de 550 de locuri de munca, din care doar vreo 200 de slujbe vor putea fi ocupate de localnici, din cauza specializarii inalte pe care o implica proiectul".
Expropriere cu forta
Obtinerea licentei de exploatare nu a crescut forta companiei statului in afacerea Rosia Montana, dupa cum ar fi fost firesc. Dimpotriva, ponderea companiei statului in afacere a scazut de la 33,8%, la aproape 19,4%, dupa ce Guvernul a aprobat licenta de exploatare, in 1999. Nicolae Stanca, fostul director al regiei, spune ca el nu ar fi semnat niciodata reducerea beneficiilor companiei statului si ca operatiunea s-a facut dupa ce a plecat de la conducerea ei: "A fost o mare greseala, eu nu as fi semnat o astfel de reducere". Guvernul ia in calcul acum o renegociere a cotelor de profit, insa investitorii conditioneaza acest lucru de un cadru legislativ mai permisiv pentru investitie. Un proiect de lege privind posibilitatea ca investitorii sa exproprieze direct proprietarii de teren a trecut deja de Senat si se afla in faza avizelor finale la Camera Deputatilor. Aprobarea de catre Parlament a acestui proiect de lege ii sperie pe opozantii proiectului chiar mai mult decat avizul de mediu. Eugen David, presedintele asociatiei Alburnus Maior, sustine ca proiectul de lege din Parlament este cel mai grav atac la drepturile localnicilor: "Pentru ca nu au putut sa ne convinga pe toti sa ne vindem terenurile de aici, acum vor sa ne exproprieze cu forta. Eu de aici, de pe proprietatea mea, nu plec nici daca vin sa ma scoata cu armata .
Hotiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii Mihai Tatulici sustine deschiderea exploatari Rosia Montana
Scrisoare deschisă privind încălcarea eticii şi obiectivităţii
jurnalistice pe subiectul Roşia Montană
Liberatatea presei este unul din cele mai preţuite principii în Europa, dar în acelaşi timp, poate fi cu uşurinţă erodată în mod flagrant sau pe tăcute. Ne adresăm astăzi asociaţiilor care veghează ca acestă libertate fundamentală să fie respectată peste tot în lume. Prin această scrisoare vă transmitem îngrijorarea noastră profundă referitoare la modul în care un subiect extrem de important pentru societatea românească este reflectat în presa naţională se arata intr-o scrisoare apel a Asociatiei Alburnus Maior, preluata de Romanian Global News.
Propunerea de proiect pentru deschiderea a celei mai mari mine aurifere de suprafaţă din Europa este unul din cele mai importante subiecte de dezbatere publică implicând pe lângă opiniaproponentului şi o amplă opoziţie.
Campania Salvaţi Roşia Montană reprezintă vocea opoziţiei faţă de proiectul minier propus de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) reunind sute de organizaţii şi foruri ştiinţifice şi zeci de mii de persoane private care doresc păstrarea Roşiei Montane şi dezvoltarea durabilă a zonei. Cu toate acestea, acoperirea media pe acest subiect este în mod vădit determinată de contractele de publicitate încheiate de RMGC şi trusturile de presă în detrimentul obiectivităţii jurnalistice.
În ultimii ani, eforturile RMGC de a demara proiectul minier s-au intensificat în mod considerabil. Iar cele mai consistente demersuri pot fi remarcate în campania şi bugetul de publicitate al companiei miniere. Publicitatea RMGC a fost difuzată pe toate canalele româneşti, inclusiv pe postul public de televiziune, deşi în repetate rânduri Consiliul Naţional al Audio Vizualului a declarat reclamele companiei ca fiind
înşelătoare. Un exemplu în acest sens este decizia Consiliului Român al Publicităţii din august 2011, organism ce are rol consultativ în publicitate, care a decis că spoturile difuzate la acea vreme dezinfo rmează. Manipularea exercitată prinpublicitate a fost semnalată în repetate rânduri atât de societatea civilă, cât şi de alţi junalişti.
În plus, ne sunt semnalate în ultima vreme din ce în ce mai multe cazuri de presiuni incacceptabile care se fac asupra jurnaliştilor din diferite redacţii pentru a retrage articolele care prezintă într-o lumină nefavorabilă proiectul minier.
Presiunea financiară exercită asupra trusturilor de media din România este copleşitoare şi acest lucru se reflectă pe deplin şi în conţinutul editorial al acestora.
Un exemplu relevant în acest sens este şi emisiunea „Patrimoniul Nimanui”difuzată la postul de televiziune Realitatea TV, duminică, 5 februarie, ora 16.30, având drept subiect patrimoniul de la Roşia Montană.
Asociaţia Alburnus Maior a atras atenţia, printr-o scrisoare deschisă realizatorului că emisiunea se constituie ca un pur exerciţiu de relaţii publice contestând multiplele aspecte ale modului cum emisiunea este realizată, precum şi faptul că moderatorul emisiunii, Mihai Tatulici a beneficiat în 2010 de o o excursie în Noua Zeelandă platită de Roşia Montană Gold Corporation.
Deosebit de grav este că dl. Tatulici, ce este perceput ca formator de opinie de către publicul larg. Nu a ezitat însă să se folosească de statutul său profesional pentru a manipula şi denatura prezentarea situaţiei de la Roşia Montană exprimându-se inclusiv în favoarea nerespectării legilor în procedura de autorizare a minei, şi ajungând chiar la încurajarea şi orchestrarea presiunii publice asupra invitaţilor care
nu împărtăşeau punctul de vedere al companiei. Comportamentul moderatorului nu doar aduce atingere statutului de jurnalist, dar este şi unul potenţial periculos, instigând mase de oameni la fapte şi manifestări incalificabile.
Considerăm că prin lipsa de profesionalism a dlui Tatulici se aduce atingere imaginii profesiunii de jurnalist şi obiectivităţii care trebuie să caracterizeze această breaslă.
În plus, încurajează demersuri similare în rândul colegilor jurnalişti şi legitimizează pseudo-dezbateri ce încalcă regulile de bază privind obiectivitatea dezbaterilor televizate şi corecta informare a publicului în probleme de interes major.
Exemplul de mai sus, nu este un caz singular, aceeşi tendinţă remarcându-se la întreaga presă românească. Subiectul Roşia Montană fie estre tratat în interesul companiei, fie este ignorat.
Considerăm că situaţia prezentată mai sus este în mod direct corelată cu modul în care trusturile de presă, pe baza politicii de finanţare, aleg să prezinte anumite subiecte în detrimentul obiectivităţii jurnalistice. Cum independeţa conţinutului editorial nu poate fi garantată, clauzele contractelor de publicitate sunt secrete şi în lumina exemplului de mai sus, vă solicităm spijinul în denunţarea publică a acestor practici, solicitarea retragerii publicităţii RMGC de pe postul public de televiziune şi sancţionarea dlui Tatulici pentru denigrarea profesiei de jurnalist.
Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să o contactaţi pe Ştefania Simion, consilier juridic Alburnus Maior, tel. 0040 0741 137266, e-mail: stefania@ngo.ro
sursa
EXCLUSIV: Am cumpărăt naționala de fotbal a României! Înregistrari incredibile cu Mircea Sandu (AUDIO&VIDEO)
Geamurile fumurii se lasă ireal de încet în jos. Albul zăpezii îmi lovește retina. Îmi amintesc că am uitat de batistă în cazul în care îmi curg ochii de la frig ori lumină prea puternică. Preventiv, îmi pun deja ochelarii. Din dreapta, Domnul T. îl întreabă pe taximetrist. ”Nu vă supărați, cum ajungem la sediul Federației Române de Fotbal?”. Zâmbesc și înjur în același timp. Domnul T. nu și-a intrat încă în rolul de director (de marketing) cu buget de milioane de euro sub pix. Sper că-și va pierde amabilitatea până la întâlnirea cu Mircea Sandu. Intervin peste nedumerirea taximetristului: ”La Casa Fotbalului!”. ”Aaa… păi mai mergeți vreo 50 de metri și pe stânga e scurtătura (zâmbește șmecher)… prin curtea școlii… vedeți că e o poartă ruginită… apoi la stânga și dreapta”. E ora 14.15. Estimăm că ajungem prea repede. ”Și drumul normal pe unde e?”. Taximetristul e din ce în ce mai mirat. ”Oare ce-or fi pățit oamenii ăștia?”, s-o fi întrebând. ”Au mașină bengoasă, paltoane și ceasuri scumpe, da… vorbesc frumos și vor să meargă pe drumul normal, nu să taie peste linia continuă… hmmm”. Își revine însă din uluială, iar traseul lui seamănă cu a unui șarpe. ”… păi înainte, până la primul semafor… apoi la stânga… iară la stânga… încă o dată la stânga și apoi la dreapta”. ”Mulțumim!”. Geamurile fumurii se ridică. Nu mai văd ultima reacție a taximetristului.
”Ne-am obișnuit să cumpărăm.Pentru echipa națională am venit. Să o luăm!”
S. pornește. Face prea repede la stânga, înainte de primul stop. În cele din urmă, tot prin curtea școlii, prin ”poarta ruginită”, trecem. Mai pierdem însă din timp prin zăpezile de pe lângă National Arena. Mircea Sandu și Bogdan Nițescu, directorul de marketing de la FRF, ne așteaptă la 14.30. Noi ne-am propus să ajungem la 14.35. Dar tot ”la fix” am tras în fața ușei FRF. Domnul T. coboară primul și-i deschide portiera Doamnei M. (directorul de CSR 
). Îmi dau seama că am uitat să-i spun lui S. că el trebuie să-mi deschidă portiera mie. Domnul T. își dă seama, se apleacă înapoi în mașină și-i șoptește lui S. ”Deschide-i ușa Domnului Năstase”. S. coboară și-mi deschide portiera. Înainte de a coborî, am grijă să pornesc înregistrarea. Lângă mașină, renunțăm la parpalace. Ne deschide ofițerul. Domnul T. nu-l lasă să întrebe ceva. ”La domnul președinte am venit. Ne așteaptă. Anunțați-l și pe domnul Nițescu”. Ofițerul se repede pe cele câteva scări care-l despart de pupitrul lui. ”Da… mi-au spus că veniți…” se aude în urma lui. Urcăm și noi, agale, în urma lui. ”Domnul Nițescu vă așteaptă la etajul 2”. Luăm liftul. Își intră în rolul protocolar și Doamna M.: ”E frumoasă clădirea. E luminoasă.” Clinc! Domnul Nițescu ne așteaptă în fața biroului lui Mircea Sandu. E în blugi și o helancă gri. Ne simțim în superioritate. Vorbește ceva cu secretara și apoi ne poftește înăuntru. Mircea Sandu ne așteaptă în mijlocul camerei. Pe un perete, pe o plasmă uriașă, se derulează imagini, pe Realitatea TV, cu dezăpezirile din Moldova. Sonorul e destul de tare, uneori acoperind vocile, dar nici Mircea Sandu și nici altcineva nu dă vreun semn că ar fi deranjat. Zâmbesc și-i mulțumesc în gând prietenului care a prevăzut și aspectul ăsta – un radio ori un televizor care să meargă în fundal, pentru a bruia eventuale înregistrări – tehnologia pe care mizăm nu e sensibilă la interferențe.
Comenzile, ”un ceai fierbinte” (pentru mine), ”cafea” (pentru Doamna M. și Domnul T.), și peste partea protocolară se trece pe repede înainte. Mircea Sandu intră direct în problemă. ”Mă bucur să ne cunoaștem și dintr-o perspectivă, de viitor, de imagine…” Îl întrerup. ”Noi ne-am tot asociat cu sportul… de-asta oferta primită ni se pare foarte interesantă. Noi ne-am mai asociat cu alte echipe… cu campioana de la baschet… cu CFR-ul… cu echipa de rugby… Deci ne-am obișnuit să cumpărăm imagini de echipe. E rândul lui Mircea Sandu să mă întrerupă. ”Nivelul la care venim noi acuma cu discuția este, totuși, poate cel mai înalt din sportul românesc… fiind vorba de Federația de Fotbal și de echipa națională, ea este cea mai vizibilă… Să fiți convinși că sunt un om care vine cu toate lucrurile foarte…” Intru eu peste: ”Noi pentru echipa națională am venit. La modul cel mai sincer: SĂ O LUĂM!”.
Replay
Acțiunea de mai sus (desfășurată marți, 14 februarie 2012, la sediul Federației Române de Fotbal) a început cu mai bine de două luni în urmă, în decembrie 2011. Cu un mail din partea FRF, sosit pe adresa Asociației Alburnus Maior, din Roșia Montană. Mailul exprima intenția FRF de a-și vinde drepturile de imagine către RMGC. Doar că (teribil ghinion, pentru Mircea Sandu, evident) mailul a fost trimis tocmai către opozanții proiectului minier. Ulterior, încercând să-mi explic cum a fost posibilă o asemenea gafă de proporții, am găsit o singură explicație: publicitatea și propaganda RMGC, care afirmă, pe toate gardurile, că ”localnicii din Roșia Montană vor doar minerit”. Din cauza agresivității lor, și la FRF, dar și în alte părți, e probabil de neconceput că în Roșia Montană există și oameni care nu vor să plece, nu vor să-și vândă proprietățile, pur și simplu nu vor minerit. Desigur (cum am văzut deja), președintele FRF va arunca toată responsabilitatea gafei pe umerii directorului de marketing, Bogdan Nițescu, care a trimis mailul inițial și a ținut corespondența până în momentul întâlnirii. Pe perioada discuțiilor, Mircea Sandu a menționat însă faptul (ba chiar a ținut să sublinieze asta) că a fost vorba de o inițiativă personală, după ce a văzut interesul RMGC pentru diferite echipe.
Incredibilă nu rămâne însă doar gafa inițială, ci și faptul că aceasta s-a menținut pe parcursul a două luni de discuții preliminare. Faptul că nimic nu i-a avertizat pe cei de la FRF că nu au de a face cu reprezentanți ai RMGC. Că ”președintele” i-a pasat către asistentă, asistenta către directorul de marketing (Domnul T.), Domnul T. către CEO (Dragoș Năstase, alias Mihai Goțiu), Dragoș Năstase înapoi către Domnul T.. Că la întâlnirea a apărut Doamna M. (director de CSR), cu care nu se discutase nimic și pe care nu o menționase cineva până atunci. Că la mailuri ori la telefoane li s-a răspuns cu întârzieri măsurate în zile ori chiar peste o săptămână. Că în nicio discuție sau corespondență nu am menționat vreodată amănunte despre RMGC, nu am pronunțat vreodată numele companiei (singura afirmație făcută fiind că ”suntem de la Roșia Montană”). Memorabil e și faptul că nu am fost legitimați la intrare (cum prevede expres Regulamentul FRF postat pe site-ul instituției) și că nu am făcut schimb de cărți de vizită nici la începutul, nici la finalul întâlnirii.
Pregătiri
Și, totuși, de ce am avut nevoie de două luni? Explicația e simplă: pentru că niciun moment nu am crezut că totul e așa ”de simplu” și că putem ajunge atât de departe. Maximul pe care îl speram (la început) era să ajungem la o discuție telefonică cu Mircea Sandu, în care să confirme interesul pentru RMGC. ”Pofta îți vine însă mâncând” și, pe parcurs, am hotărât să întindem coarda la maxim. În fond, dacă le-a reușit celor de la ”The Yes Man”, de ce nu ne-ar reuși și nouă. Inspirați de ”Yes Man” am început să concepem apoi planul. Să strângem recuzita necesară: costum, pantofi, ceasuri ”de firmă”, cămăși, cravate, stilouri, agendă, un colier de mărgele pentru Doamna M., obținut pe ultima sută de metri (stiloul Parker și o cămașă au fost singurele contribuții personale), programări la hair-silist (ah… sacrificiul suprem am renunțat la păr și la barbă), chetă, scenarii, repetiții. Celor care au participat la această acțiune (și nu au fost deloc puțini) le mulțumesc, oficial, acum.
Ce am vrut să obținem
Partea cea mai grea a fost stabilirea (definitivarea) scenariului. Ce vrem să obținem. Scopul a fost clar: să demascăm un numit mod ”de a face afaceri” în România, mai exact modul în care persoane publice (din domeniul politicului ori din alte domenii), instituții publice, cluburi de fotbal ori de alte sporturi, festivaluri de film, teatru, muzică acceptă să spele imaginea cuiva (firme) care are un buget suficient de mare pentru a cumpăra orice. De la spațiu publicitar la conștiințe. Să arătăm umilințele pe care sunt dispuși să le înghită și, nu în ultimul rând, să demonstrăm modul în care decurg ”negocierile” în astfel de situații. De această dată, ținta a fost Mircea Sandu, administratorul unuia dintre cele mai importante branduri ale României: naționala de fotbal.
Ca să reușim toate acestea, un lucru era clar: cererile trebuiau să fie într-atât de aberante, total neplauzibile într-o negociere corectă, încât, în momentul formulării lor (a oricăreia dintre cerințe) să fim dați pe ușă afară. În cele din urmă, am definitivat lista:
- Să reiasă clar că intenția noastră este de a CUMPĂRA (LUA) naționala de fotbal a României și imaginea ei; iar acest lucru să fie menționat explicit;
- Mircea Sandu să accepte (cum ar mai fi făcut și alții) publicarea/difuzarea de interviuri publicitare în mass-media generaliste, de sport ori de business, în care să laude ”AȘA-ZISELE MII DE LOCURI DE MUNCĂ”, ”EFECTELE BENFICE ALE CIANURII”, ”AȘA-ZISELE BENEFICII PENTRU ROMÂNIA”; conținutul materialelor să fie stabilit de departamentele de marketing, iar Mircea Sandu ori alte persoane din federație DOAR SĂ ȘI LE ASUME ÎN NUME PROPRIU, iar noi ”să rezolvăm să apară ca materiale jurnalistice, nu ca publicitate ori advertoriale”;
- Să aducem naționala de fotbal a României la Roșia Montană și să-i punem pe jucători în situații jenante ori cel puțin controversate (”să dea ture în jurul iazului cu cianură”, ”să bea apă în care NOI SPUNEM că ar fi cianură”, ”să se fotografieze în mineri”);
- Să obținem sprijinul explicit al FRF pentru ”a controla suporterii și galeriile” pentru a nu mai afișa banere împotriva proiectului pe stadioanele în care joacă naționala;
- Să-i promitem promovarea jucătorilor tineri pe care FRF decide să-i promoveze, ”PENTRU A NE FOLOSI” de imaginea lor în viitor;
- Să mutăm (programăm) meciuri ale naționalei României la Cluj, pentru”A PREGĂTI TERENUL” pornirii proiectului de la Băișoara (stațiune de schi de lângă Cluj, unde RMGC deține o licență de explorare);
- Să stabilim o ”complicitate” între noi și reprezentanții FRF pentru ”A LE LUA BANII CANADIENILOR”;
- Să obținem o sumă pentru care Mircea Sandu, FRF, naționala și membrii lotului național sunt dispuși să accepte toate cerințele;
- Să folosim cuvinte dure, neinterpretabile;
- Chiar dacă aceste cerințe sunt formulate de către noi, Mircea Sandu să confirme că este de acord cu ele (”da”, ”sigur”, ”de acord” – de unde și titulatura de yesman).
Ce am obținut (fragmente de conversație)
Mircea Sandu: Mă bucur să ne cunoaștem și dintr-o perspectivă, de viitor, de imagine…
Dragoș Năstase (CEO): Noi ne-am tot asociat cu sportul… de-asta oferta primită ni se pare foarte interesantă. Noi ne-am mai asociat cu alte echipe… cu campioana de la baschet… cu CFR-ul… cu echipa de rugby… Deci ne-am obișnuit să cumpărăm imagini de echipe.
Mircea Sandu: Nivelul la care venim noi acuma cu discuția este, totuși, poate cel mai înalt din sportul românesc… fiind vorba de Federația de Fotbal și de echipa națională, ea este cea mai vizibilă… Să fiți convinși că sunt un om care vine cu toate lucrurile foarte…
Dragoș Năstase: Noi pentru echipa națională am venit. La modul cel mai sincer: SĂ O LUĂM!
***
Dragoș Năstase: Eu zice că vom ajunge să colaborăm. Acum am venit să discutăm un pic niște amănunte legate de propunerea trimisă către Roșia Montană… Niște amănunte dacă le-am putea clarifica ar fi cel mai bine… Deci vă gândiți ca la un sponsor principal să fie…
Mircea Sandu: Deci mă gândesc că impactul este în momentul în care apari în permanență pe treining, pe tricoul de antrenament… pe tot ce înseamnă inelul unde se pregătește echipa națională… probabil și pe inelul la meciurile oficiale…aia cumpărăm de la un partener la care am vândut, nu-i o problemă…Sigur, dreptul de imagine al echipei naționale, echipament în civil… pentru că ei au drepturile lor… echipamentul echipei naționale… ei… drepturile sunt ale federației și le pot… Ca să fac rost de bani, vând și eu imagine…
Dragoș Năstase: Iar noi la rândul nostru PUTEM FOLOSI…
Mircea Sandu: PUTEȚI FOLOSI, SIGUR…
Dragoș Năstase: Mai mult decât FOLOSIREA NAȚIONALEI DE FOTBAL A ROMÂNIEI, noi avem și alte parteneriate în care persoane… vin și ne susțin în diferite contexte… îl avem pe academicianul Răzvan Theodorescu, îl avem din publicitate pe Bogdan Naumovici, o avem pe fata asta, Corina Vințan, pe care o punem la Guvern… în curând o să fie înapoi în Guvern… și ne gândim ca și din partea dumneavoastră să avem o astfel de susținere… vor fi materiale, interviuri în care dumneavoastră…
Mircea Sandu (peste Dragoș Năstase): Sigur, sigur…
Dragoș Năstase: … în care dumneavoastră susțineți AȘA-ZISELE MII DE LOCURI DE MUNCĂ pe care le facem … faptul că CIANURA NU E AȘA CUM ZIC UNII…
Mircea Sandu: Io înțeleg, că aicea sunt interese și interese…
Dragoș Năstase: Exact. Ăsta sunt genul de interviuri… poate Bogdan (Nițescu – n.a.) știe… care nu apar doar în ziarele de sport… o să apară și în televiziune, în ziare de business… în care dumneavoastră sau oameni din federație vin… interviurile se negociază… DUMNEAVOASTRĂ VĂ UITAȚI, LE ACCEPTAȚI, LE ASUMAȚI mai departe…
Mircea Sandu (peste Dragoș Năstase): Sigur…
Dragoș Năstase: Apoi ar mai fi niște evenimente pe care am dori să le organizăm, dacă se poate, la Roșia Montană… doamna Director M. vă poate spune mai exact, pentru că ea se ocupă de genul ăsta de evenimente…
Doamna M.: Un eveniment la care noi ne-am gândit că ar fi chiar un beneficiu de imagine pentru ambele părți ar fi o vizită a nationalei la Roșia Montană. Pentru noi este foarte important să arătăm lumii Roșia Montană…
Mircea Sandu: Aaa… ok. Sigur.
Doamna M.: Și la aceasta… Dacă îmi permiteți să vă spun la ce ne-am gândit noi. Evident… după cum vedeți și dumneavoastră un asemenea eveniment… Ne-am gândit: câțiva jucători de la națională să meargă efectiv în carieră, înmină. Lumea trebuie să vadă ce înseamnă o astfel de carieră, pentru că noi am face la Roșia Montană cea mai mare (carieră – n.a.) din Europa și lumea trebuie să vadă ce înseamnă. Evident …
Mircea Sandu: Da, cu un tricou pe ei…
Doamna M.: Da, evident, asta putem sa facem la fața locului și să fie cât mai vizibil. De asemenea, noi vrem să construim acolo un iaz de decantare foarte mare, care, la fel, de fiecare dată când încercăm lumii să îl explicăm, spunem că este cât câteva terenuri de fotbal… și atunci… ca lumea să poată să vizualizeze ceea ce presupune… Și atunci, câțiva dintre jucători, dacă ar putea săapară cumva în jurul iazului… Să dea câteva ture. Ar mai fi o… să zicem, sesiune de imagine. Nu este folosită numai de noi, asta se folosește de majoritatea… De asemenea, ca la finalul unui asemenea tur al RoșieiMontane, câțiva dintre jucători să închine un pahar în care NOI SPUNEM CĂ ESTE CIANUĂ. Evident, nu este… e mult sub limitele admise. Și… prin astasă arătăm lumii că nu este așa de rea. Pentru că problema de imagine, din nefericire, este legată de impactul cianurii…
Mircea Sandu: Da ministrul (Mediului, Laszlo Borbely – n.r.) a spus, că va bea apă din asta…
Doamna M.: Dumnealui ne-a recomandat indirect o asemenea abordare, ca dumnealui ar fi dispus să bea apă din iazul de decantare și deci… noi ne-am gândit la un eveniment de genul acesta. Evident, urmează să le discutăm…
Mircea Sandu: Acum… o să vedem asta cu băut din iaz…
Dragoș Năstase: Nu… E un pahar de apă în care NOI SPUNEM că e cianură(râsete). Asta… Bem cianura….
Mircea Sandu (jovial): Pentru unii e bună. Mai ales din politică.
***
VA CONTINUA: În următorul episod, veți putea citi cum a reacționat Mircea Sandu la celelalte cerințe (controlul galeriilor, promovarea jucătorilor, mutarea unor meciuri la Cluj), dar și cu ce A PLUSAT, din proprie inițiativă, peste aceste cerințe! De asemenea, veți afla și suma pentru care e dispus să facă aceste lucruri
***
NOTĂ: Dragoș Năstase (CEO-ul ”de la Roșia Montană”) este un nume ales aleatoriu, fără a avea nicio legătură cu persoane care poartă acest nume. Același lucru este valabil și în cazul Doamnei M. (CSR Manager) și a Domnului T. (Marketing Manager). La începutul acestei acțiuni, am stabilit că le voi proteja identitatea celor doi prieteni care au interpretat rolurile. De asemenea, persoanele care apar în filmulețul următor (în care îl puteți asculta și pe Mircea Sandu) sunt mesageri, nu persoanele care au participat la pregătirea demascării și care au realizat, de altfel, filmul
Dovada faptului că Regimul Băsescu duce la indeplinire "Planul de vânzare pe degeaba a României" inceput din anul 2000 de .... Mugur Isărescu!
Iată ce scrie în Constituţia României, art. 136: “Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”.
Iată ce spune Legea 544/2001: “Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României”....
“Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public. (…) Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”.
E oficial! Valoarea celorlalte metale rare de la Roșia Montană e mai mare de patru ori decît cea a aurului
A lucrat vreme de peste 20 de ani la minele de la Rosia Montana, ca inginer geolog sef. Este omul care stie cel mai bine din Romania ce zacaminte sunt acolo. Si cu toate astea, niciun ministru din Romania nu a fost curios sa ii ceara opinia. Cititi mai jos ce crede specialistul Aurel Suntimbrean despre proiectul Rosia Montana.
Reporter: Care-i cea mai mare problema a proiectului Rosia Montana?
Aurel Suntimbrean: Discutiile nesfarsite in necunostinta de cauza. Nu am vazut niciun specialist, un geolog, un miner, un inginer de preparare, care sa discute problema cum trebuie. Trebuie sa analizeze specialistii. Sa se faca dezbateri televizate cu specialisti, nu sa vorbeasca oricine.
Rep.: Unul dintre specialisti sunteti dumneavoastra…
A.S.: Am pretentia, si mi-e jena ca o afirm, ca sunt cel care cunoaste cel mai bine zacamantul de la Rosia Montana.
Rep.: Cat aur este acolo?
A.S.: Aur este mult. As vrea sa va spun ca zacamantul de la Rosia Montana ii un unicat. Astazi, daca merg cu dumneata la Rosia Montana si dezlipim o bucata de roca cu tarnacopul, o macinam si spalam acel macinis cu apa, obtinem aur.
Rep.: Dar foarte putin, banuiesc.
A.S.: Da, dar la nivelul tarnacopului. Mii de ani oameni asa au trait, la nivelul tarnacopului si al lopetii. Azi un gram, maine zece, poimaine nimic. Acum, trebuie sa stiti ca cei de la Gold Corporation exagereaza in privinta cantitatii de aur pe care cica o vor extrage.
Rep.: Dar de ce sa spuna ca e mai mult aur decat in realitate?
A.S.: Nu stiu, banuiesc ca au interese pe bursa. in muntele Cetate si in muntele Carnic sunt evaluate 180 de milioane de tone de minereu. De ce spun asta? Ei au cumparat documentatia noastra, situatia zacamantului de la Rosia Montana, facuta in 1985. Documentatia a fost facuta sub semnatura mea, eram inginer-sef, aveam ultima semnatura. Documentatia facea o evaluare de 30 milioane tone de minereu, cu 1,05 – 1,1 grame de aur pe tona de minereu. Ei, pe baza documentatiei noastre, au recalculat ca zacamant ar fi 218 milioane de tone de minereu din care se pot recupera 300 tone de aur si 1600 tone de argint. Eu la o discutie cu planurile pe masa, pot sa le arat ca zacamintele aurifere de la Rosia Montana sunt distribuite pe verticala. Zonele cele mai bogate au fost si sunt la suprafata si cu cat cobori, continutul in aur scade. La muntele Cetate, daca la suprafata continutul e de 3 grame, la o adancime de 300 metri ajunge la 0,5 – 0,4 – 0,3 grame pe tona de minereu. Va dati seama ce diferenta? S-ar putea sa aiba surprize…
Rep.: An muntii astia care vor fi rasi de pe suprafata pamantului e doar aur si argint, nu mai sunt cumva si alte metale rare?
A.S.: As vrea sa va dau doar niste date, pe care le am si in fata. in 1970, uzina de la Baia Mare a extras din concentratele noastre: seleniu, indiu, galiu. in 1962, Icechim din Bucuresti, evidentieaza prezenta germaniului, 20 de grame pe tona de minereu. in 1973 am recoltat din cariera din muntele Cetate o proba de 350 kilograme de zacamant si am trimis-o la analiza la Institutul de Cercetari din Baia Mare. Vreau sa va prezint cateva din metale identificate: aur – 1,5 grame pe tona, argint – 11, 7 grame pe tona, arseniu – 5000 grame pe tona, titan – 1000 grame pe tona, molibden – 10 grame pe tona, vanadiu – 2500 grame pe tona, nichel – 30 de grame pe tona, crom – 50 grame pe tona, cobalt – 30 grame pe tona, galiu – 300 grame pe tona. Aceste probe si rezultate se afla in documentatia pe care RMCG-ul a cumparat-o de la Agentia Nationala de Resurse Minerale.
Rep.: Aceste metale rare le vor extrage fara sa plateasca nimic?
A.S.: Nimeni nu vorbeste despre ele. in orice discutie se vorbeste de 300 tone de aur, 1600 de tone de argint. De aceste metale nu vorbeste absolut nimeni. Din anumite informatii, in contractul de concesiune secretizat se spune ca orice metal in plus recuperat intra in beneficiul celui care exploateaza zacamantul.
Rep.: Pfaaai de capul meu! Dar, ca pret, care sunt mai valoroase, tonele de aur si argint sau si mai multele tone din celelalte metale?
A.S.: Cantitatile din celelalte metale sunt mai valoroase decat cele 300 tone de aur si cele 1600 tone de argint. intr-un document intocmit de un grup de profesori de la ASE – Bucuresti se spune, pe calcule, nu pe povesti, ca valoarea celorlalte metale rare de la Rosia Montana e mai mare de patru ori decat valoarea aurului si argintului de acolo.
Rep.: Pe langa aceste alte metale rare, mai e si problema patrimoniului cultural, care nu se poate cuantifica in valute.
A.S.: Absolut. Sunt sapte biserici: una greco-catolica in Rosia, de la 1741, apoi una ortodoxa, de la 1620, biserica ortodoxa din Corna, de la 1710, biserica greco-catolica din Corna, de pe la 1846 si restul biserici maghiare, de pe la 1850. Ar fi multe de povestit. Familia Gritta, o mare familie, renumita in toti Apusenii, cu Mihaila Gritta, care a trait intre 1762-1837 si care a gasit in galeria lui proprie 1700 kilograme de aur. Cu acest aur a facut sapte biserici si sapte scoli confesionale in Muntii Apuseni. Cine mai face asa ceva azi? Noi cica vom scoate 300 tone de aur, cu pretul caruia vom rade de pe fata pamantului doua localitati cu tot patrimoniul lor cultural-istoric, cu sapte biserici vechi, cu galerii romane unice in Europa, care pot fi vizitate in frac si cu pantofi cu lac, atat de bine-s amenajate si pastrate.
de Alexandru Cautis | Buciumul.ro
Manipulation 'manipulare' in media, Romania, Rosia Montana
A fost o data o tara ,se numea Republica Socialista Romania , lasind la o parte chinul cu (virgula ) care sa ajuns la industrializare , aceasta tara ,,fosta agrara ,o tara a boierilor si a romanilor saraci ,, in anii ei de glorie industriala producea si exporta multe :tractoare,autobuze , autoturisme ,avioane ,armament , platforme pentru extragerea petrolului ,hirtie,medicamente,existau institute de cercetare etc.. O tara unde erai bagat la puscarie prntru vagabondaj , daca nu vroiai sa mergi la servici . Dupa revolutie a existat un singur scop , desfintarea industriei ,demontarea si vinderea la fier vechi bucata cu bucata la tot ce alta data creea locuri de munca ,export ,stabilitate umana ,prosperitate. Fiecare guvernare a pus umarul la demolare ,fiecare produs si-a gasit un cumparator ,indiferent ca se vindea fier,apa,electricitate ,petrol .A mai ramas aurul , se vorbeste de o exploatare care se intinde pe o perioada de 20 de ani , toata media face reclama (bineinteles platita de cistigatori licitatiei ),vom iesi din cacat ,vor veni alti (din alte tari) sa exploateze aurul ,noi ne vom alege cu locuri de munca ( sa zicem sarumina actualului guvern, ca vom avea de munca ) .Romania inainte de 1989 avea santiere in Iemen,Irak ,Libia Kuveit etc,creeam infrastructura ,construiam rafinari ,fabrici in tarile arabe , azi ii chemam pe alti sa ne extraga aurul (si sa plece cu grosul profitului ) si ne bucuram si noi ca niste mici copii ca ne ofera un loc de munca . E mai usor sa iei comisioane decit sa pui pe picioare o exploatare miniera , populatia dao dracu ,niste prosti ,niste inculti ,niste papagali ,le dam la alegeri o plasa cu alimente si le inchidem gura. .In tara asta au investit si societati straine cu capital de stat . Aia pot ,toti straini pot ,indiferent ca e capital de stat strain ,sau capital privat ,toti pot investi in Romania ,numai guvernul Romaniei nu poate investi in propria tara .Guvernul care are toate pirghiile puteri la indemina ( bani ,legi putere ) guvernul asta nu poate investi in cea mai rentabila afacera care a visat-o vreodata (dar cred ca nu a visat-o ,ca altfel se implica ) (probabil ca a visat sa o vinda si pe asta ,ca atit il duce capul ).
Mai nou ,lozinca actuala e ,,sintem o generatie de sacrificiu ,, copii nostri o vor duce mai bine, CUM O VOR DUCE MAI BINE ? slugi la alti ? ,dupa ce ati vindut tot. Masmedia vede in concesionarea zonelor aurifere catre societati cu capital strain ,fericirea populatiei si o propaga pe toate canalele .
Toate exemplele de mai sus reprezinta ,incapacitatea tuturor partidelor care sau perindat la guvernare , de a duce tara asta pe drumuri mai bune. Poate e incapacitate,poate sint interese de grup (dar realitatea o stim cu toti ) , mai nou beneficiaza si de sprijinul trusturilor de presa , consecintele le suportam noi astia de jos . Acum a venit si rindul aurului si a ce o mai fi in subsolul ala ,ducase dracu si ala ,vorba aia ,a ars casa ,ducase dracu si gardul.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu